vineri, 12 octombrie 2007

Tipologii

Ca să îţi dai seama cum e un om, e de ajuns să îl auzi cum vorbeşte, să îl observi cum interacţionează cu ceilalţi, eventual cum se îmbracă, cum ţine ţigara, dacă spune cuvântul cu P (pe acest blog sunt interzise obscenităţile) detaşat sau doar ca să se dea în stambă. Lista s-ar putea întinde, însă acum I’ve got the label şi o dau mai departe.

Aşadar mă voi referi doar la o anumită categorie. Şi astfel am să vizez persoanele pe care le detest. Din categorie fac parte speciile frustraţilor, ignoranţilor, sictiriţilor şi tupeiştilor (adică cei care, vezi Doamne, au “şcoala vieţii”). Dacă e să disec, atunci pot spune cu uşurinţă că frustraţii sunt la fiecare pas, sunt groaznic de enervanţi şi ascund mici schimonoseli care îţi crează stări diverse, de la irascibilitate... la milă. Aici i-aş încadra pe cei care mai şi inventează când povestesc ceva, doar ca să fie mai savuroasă povestea, care caută să domine, să atragă atenţia interlocutorului cu orice preţ, ascunzându-şi frustrările, de cele mai multe ori, în vicii. Tot aici intră şi cei care nu-şi văd propriile defecte, dar care le văd întotdeauna pe ale altora şi le înfloresc cu spor, de la caz la caz. Ignorantii sunt de fapt... de ignorat. Sictiriţii şi tupeiştii sunt deliciul. Le-aş da foc. (Nu eu, aş spera însă ca o torţă aprinsă din cer să le pice în cap). Cei care au supravieţuit în cuşca leilor, cei care nu au avut întotdeauna ce şi-au dorit şi au luptat eroic pentru a obţine, acele brute care-ţi spun verde-n faţă de te cruceşti de onestitatea şi exuberanţa adoptată. Ăştia mă enervează. Da, dar problema e că trebuie, vrând nevrând, să supravieţuieşti cu ei, fie în acelasi loc, fie... every breath you take, every move you make.

Aici e baiul. Şi atunci m-am gândit să mă alătur Celiei (cântăreaţa) şi astfel să trag aer în piept (aşa e cântecul, trag aer în piept, ta na na naaaaaaa) şi să-mi repet în gând: Bianca, don’t argue with idiots, they’ll drag you down to their level and beat you with experience. Nu ştiu cine a zis-o, dar it helps, pentru că e perfect adevărat. Aşadar, ce zici, facem un canon?

Text: Bianca Grigoriu

4 comentarii:

Anonim spunea...

nu stiu , nu te cunosc bine , sau prea bine pt a comenta mai mult despre ce ai scris ... dar ma intreb , oare tu cum esti si in ce "categorie" te`ai putea incadra? eu cred ,ca TU te regasesti in mare parte din ce ai scris sau oare incerci sa te schimbi ?ce parere ai,crezi ca lumea se poate schimba? "....eee,draci tot acolo iesim,tot aia, numai ca sub o alta nuanta...ramanem fixati pe aceleasi probleme.cam groaznic.si daca vrei sa le schimbi,MUNCA FRATE.si nu faci decat foarte putin."(sunt vorbele unei prietene de`a mea). :)

Anonim spunea...

Am semnalat niste “aspecte” care ma deranjeaza si pe care evident nu multi le pot percepe. Am fost motivata sa judec si sa pun etichete. E cel mai usor sa spui ca m-am descris pe mine. Mi-am asumat acest risc dupa postare. La urma urmei articolul poate fi interpretat in multe feluri...fiecare dupa capacitatea sa.
Bianca

Anonim spunea...

Thanks Fredy

Anonim spunea...

Bianca, nu suntem toti la fel. Frustratii sunt de compatimit. Pentru ca sunt singuri, neiubiti si poate prea stersi ca sa remarcati de altii fara sa minta.
Ignorantii n-au nici o vina. Ignorant inseamna prost. Si, Doamne iarta-ma, dar e imposibil sa fie toti sclipitori.
Gandeste-te cat de faina e diversitatea printre oameni. Si contribuie la ea, dar fara sa pleci de-acasa cu ideea formata.
Poti sa ai suprize placute uneori, stii?