Jazz babyyy! Jazz la festivalul londonez ce se desfăşoară an de an la Imperial Warf. Aici bate inima cartierului Chelsea – cel mai select al Londrei. Dacă Zdob şi Zdub ar cânta doar în engleză, ar aduce în mulţime aceleaşi trăiri. Acorduri haotice îmbinate cu folcor şi jazz. Electrizant. 2 trompete, 3 chitări electrice, un bufon ca vocalist. Celălalt? Well, DEZLÂNAT.
Ce simplu pot fi descrişi unii oameni, doar cu un cuvânt. Puţini au caracteristica de a fi descrişi doar cu un cuvânt. Lumea prinde ritmul. În faţa mea, un nene de vreo 55 de ani. Blugi, o jachetă din piele întoarsă. Cămaşa e cu pătrăţele. Nu e foarte înalt. După figură pare a fi irlandez. Chipul e de un roşu cronic. Pariez că are deja 6 beri la bord. Ţine mâinile în buzunar şi din când în când mai prinde ritmul. Nu cred că face parte din categoria celor care servesc la cină crab şi licoare franţuzească. Pare mai degrabă mâncător de cârnaţi de la Sainsbury şi paste cu pesto. Ce mai, iubeşte viaţa. Mai devreme a măsurat bine din ochi o tinerică. S-a uitat de două ori, să fie sigur că îi place. Pare că-i răsună în inimă ritmurile ce devin din ce în ce mai alerte. Are burtă, nu foarte mare, părul creţ, nasul lătăreţ de mare. Sigur iubeşte berea şi e irlanedez. Tocmai a apărut lângă el un puşti. Nu cred că are mai mult de un an şi 8 luni. Prinde şi ăsta micu ritmul, în timp ce maică-sa îl priveşte încrezătoare şi cu un soi de mândrie. Tot creţ şi ăsta micu. S-a aliniat cu roşcovanu’. Câtă candoare şi curăţenie la primul, câtă prihană la celălalt!
Cu câtă încredinţare îşi priveşte cel mic mama, în timp ce scutură din picioare. Nimic nu pare să-i dea mai multă încurajare. Se zice că ăştia mici văd îngeri. Oare ce vede pruncul în această adunătură?! Nu e om să nu se simtă bine. Nu e om să nu fi băut măcar o bere. Faptul că văd prunci aici îmi dă un semtiment de siguranţă. Dacă e măcar un înger aici, atunci alţii veghează cel puţin de la distanţă.
Cu câtă încredinţare îşi priveşte cel mic mama, în timp ce scutură din picioare. Nimic nu pare să-i dea mai multă încurajare. Se zice că ăştia mici văd îngeri. Oare ce vede pruncul în această adunătură?! Nu e om să nu se simtă bine. Nu e om să nu fi băut măcar o bere. Faptul că văd prunci aici îmi dă un semtiment de siguranţă. Dacă e măcar un înger aici, atunci alţii veghează cel puţin de la distanţă.
Gata Monica. Mai lasă şi pe altă dată. Se termină hârtia, deşi ai putea să scrii şi despre doamna trofeu ce se bâţâie frenetic în faţa ta.
Text: Monica Dumitrescu, Jurnalul Naţional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu