Unu. A clefăi, clefăi, vb. IV. 1. A mânca urât şi cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. Intranz. A deschide şi a închide gura plescăind… o gumă.
Doi. A clefăi la teatru: DEZGUSTĂTOR, ENERVANT, SCÂRBOSSS, GREŢOS!!!
Trei. Piesa: Mănâncă-ţi aproapele... O poveste lugubră... Holocaust, evrei gazaţi, lagăre...
- Textul scris într-o cheie de farsă absurdă (titlul sugerează o a 11-a poruncă), abundă în situaţii care pun întrebări şi ridică problematici de ordin moral şi spiritual, într-un mod abrupt şi şocant. Trecutul prezentat din prisma unui singur tip de adevăr, în slujba unui viitor ideal, nu duce decât la o nebănuită, dar la o posibilă reeditare a unor manifestări atroce ale speciei noastre, care demonstrează de mii de ani că istoria se repetă, mai ales în formele ei cele mai distrugatoare. -
Patru. Teatru moca pentru toţi studenţii, NOT GOOD. Pentru că vin în, şi cu nesimţire, pentru că e frig afară, şi e un bun pretext ca sa o scoţi pe iubi din camera de cămin, pentru că e altceva moca, şi dacă toooot e moca, why the fuck not to?
Cinci. Ceva bun simţ?
N.B. La finalul festivalului cu şi pentru studenţi, whatever... a venit vremea să merg şi la teatru, si nu pentru că e gratis. Mărturisesc faptul că piesa, o comedie cam neagră... nu mi-a smuls hohote de râs. Scârba şi repulsia, în schimb... mi-au fost stârnite de cei din jur, care râdeau la fiecare “poantă”, mai mult sau mai puţin reuşită. (Am scris râdeau? Aaa, nu. Se prăpădeau de râs). Mai mult, în afară de faptu’ că vii la teatru şi între replicile actorilor îi mai ceri lui pisi un pupiccccccccc (atât de mic), îţi sună telefonul, culmea... răspunzi, mesteci guma ca BOUL la urechea mea... mai ai şi tupeul să "declari" la final: „ce porcărie de piesă...”
Dă vis, cum bine ar zice cineva.
Doi. A clefăi la teatru: DEZGUSTĂTOR, ENERVANT, SCÂRBOSSS, GREŢOS!!!
Trei. Piesa: Mănâncă-ţi aproapele... O poveste lugubră... Holocaust, evrei gazaţi, lagăre...
- Textul scris într-o cheie de farsă absurdă (titlul sugerează o a 11-a poruncă), abundă în situaţii care pun întrebări şi ridică problematici de ordin moral şi spiritual, într-un mod abrupt şi şocant. Trecutul prezentat din prisma unui singur tip de adevăr, în slujba unui viitor ideal, nu duce decât la o nebănuită, dar la o posibilă reeditare a unor manifestări atroce ale speciei noastre, care demonstrează de mii de ani că istoria se repetă, mai ales în formele ei cele mai distrugatoare. -
Patru. Teatru moca pentru toţi studenţii, NOT GOOD. Pentru că vin în, şi cu nesimţire, pentru că e frig afară, şi e un bun pretext ca sa o scoţi pe iubi din camera de cămin, pentru că e altceva moca, şi dacă toooot e moca, why the fuck not to?
Cinci. Ceva bun simţ?
N.B. La finalul festivalului cu şi pentru studenţi, whatever... a venit vremea să merg şi la teatru, si nu pentru că e gratis. Mărturisesc faptul că piesa, o comedie cam neagră... nu mi-a smuls hohote de râs. Scârba şi repulsia, în schimb... mi-au fost stârnite de cei din jur, care râdeau la fiecare “poantă”, mai mult sau mai puţin reuşită. (Am scris râdeau? Aaa, nu. Se prăpădeau de râs). Mai mult, în afară de faptu’ că vii la teatru şi între replicile actorilor îi mai ceri lui pisi un pupiccccccccc (atât de mic), îţi sună telefonul, culmea... răspunzi, mesteci guma ca BOUL la urechea mea... mai ai şi tupeul să "declari" la final: „ce porcărie de piesă...”
Dă vis, cum bine ar zice cineva.
Text: Bianca Grigoriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu