Ofer plăcere - cer discreţie!

Probabil singurul avantaj pe ni l-a adus „revoluţia” este accesul la informaţie şi libertatea de exprimare. De la momentul loviturii de stat din Decembrie ’89 şi până astăzi, lucrurile au avut timp să se aşeze. Încet, dar sigur... şi românii au desemnat Internetul ca sursă principală de informare.

După aproape un deceniu de încercări timide în construcţia de site-uri, astăzi, putem vorbi despre o industrie în domeniu. Informaţia, indiferent de cantitate sau calitate circulă pe Internet cu viteze uimitoare iar publicitatea online aduce profit. Mai mult, sau mai puţin inventivi... şi noi, românii, dezvoltăm tot felul de proiecte - de la pagini de campanie, până la magazine virtuale şi site-uri de dating. Continuatoare ale clasicelor pagini de anunţuri matrimoniale din ziare, site-urile de dating sunt la mare căutare. O confirmă traficul şi numărul mare de membri. Pentru înscriere nu se cer acte, nu se plăteşte iar vârsta majoratului nu este condiţie necesară. Aşa se face că oricine îşi poate face cont, îşi poate construi o nouă identitate şi se poate afişa cu fotografii copiate de pe Internet, după bunul plac. Asta dacă user-ul în cauză nu are norocul unui fizic atrăgător. Odată contul făcut, începe perioada de studiu. Se completează un chestionar care să descrie jumătatea, se dă căutare şi demarează primele discuţii.

Două conturi fake, marca Radio Guerrilla, unul de bărbat şi altul de femeie... au scos la lumină o lume întoarsă pe dos. Indiferent de cine pe cine caută, totul începe cu: Bună. Interesant profilul tău. Aş vrea să te cunosc. Un id de mess, ceva? Un număr de telefon? Studiezi nerăbdător profilul celui care te abordează şi intri în dialog. Că pe Internet întâlneşti, la modul virtual, mulţi nebuni... nu e un mit ci o realitate. Mesajele primite, de ordinul sutelor, sunt dintre cele mai diverse: de la cereri în căsătorie, sau propuneri cât se poate de directe până la hai mai du-te-n... pagina altuia.

Prima concluzie ar fi că nu toată lumea îşi caută jumătatea. Sunt femei şi bărbaţi care se vând virtual şi nu numai iar unii sunt disponibili doar pentru străini. Posesorii unor astfel de conturi sunt în mare parte studenţi. Deloc de neglijat este categoria celor căsătoriţi, în căutare de relaţii extra şi care în schimbul discreţiei sunt dispuşi să plătească bine. Când vine vorba de bani, nici minorele nu dau înapoi. Sub pretextul că... părinţii sunt plecaţi din ţară iar abonamentul de Internet ar putea fi suspendat pentru neplată, tinere care abia leagă două propoziţii sunt gata să accepte orice propunere. Cu alte cuvinte, vorbim deja de prostituţie.

Dacă Poliţia nu ştie şi nu face nimic... fac apel la dascăli. Cer insistent intervenţia profesorilor, pentru că nicăieri pe Internet, limba română nu este maltratată mai tare decât pe site-urile de dating. Am un sfat şi pentru tinerele fete care încă mai speră că vor da şi ele peste un Columbeanu: căutaţi-l la separeu, într-un restaurant!

foto: www.ironic.ro

Text: Iulian Sandu, Radio Guerrilla

Nu sunt o pungă din plastic

În capitala de pe Tamisa, poşeta verii 2007 a fost fără nicio îndoială “I’m not a plastic bag”. O banală geantă de cârpă pe care londonezele au etalt-o cu toată eleganţa în renumitele piaţete, la shopping sau în faimoasele autobuze de culoarea pătlăgelei. “I’m not a plastic bag” a fost regina genţilor şi se pare că va domina şi vara lui 2008. Nu doar pentru aspect sau non-conformism, ci pentru mesajul său. Londra, oraşul cu cele mai multe suflete pe metru pătrat din Europa a intrat în bătălie cu banala pungă de plastic. O luptă în care am intrat şi eu, înarmată cu... n-o să vă vină să credeţi - alte pungi de plastic şi unele mai de clasă, din pânză. Vorba aia, pasărea pe limba ei piere.

Bătălia!

De vreo două săptămâni tot refuz să mi se ofere în magazine urâcioasa pungă. Aşa că port mereu la mine o sacoşă din pânză - de la un brand mare - să fie mai fancy. La casă sunt mereu înarmată cu fraza: “multumesc, dar nu doresc şacosă”. Şi uite aşa îndes tacticos cumpărăturile în minunata mea geantă. La capitolul reciclare am trecut sacoşele aflate în sertarul din bucătărie. Îndes o pungă în buzunar şi pornesc spre magazinul din colţ. Mi s-a întâmplat de două ori să nu-mi încapă cumpărăturile în geanta minune şi a trebuit cu toată vina, regrete şi mustrări de conştiinţă să accept punga din plastic. Cea mai bună veste pe săptămâna asta a fost aceea că renumitul brand M&S a început să-şi taxeze clienţii pentru punga din plastic. De fapt, în UK se aşteaptă o reglementare guvernamentală care să impună tuturor comercianţilor să nu mai ofere gratuit pungile. De aproape un an, lanţurile de retail au introdus la vânzare sacoşe pentru cumpărturi, în încercarea de a-şi ajuta clienţii să renunţe la plasticăraie. Măsura a început să prindă şi deşi nu există statistici oficiale, tot mai mulţi britanici îşi etalează sacoşele din rafie, sac sau pânză.

Punga distruge planeta

Cercetări recente au arătat că pentru descompunerea unei sacoşe din plastic sunt necesari 1.000 de ani. Deşeurile din plastic sunt letale pentru mediul înconjurător şi pentru că cele mai multe se varsă în mări şi oceane, momentan 200 de specii marine sunt în pericol de dispariţie. 100.000 de animale marine şi păsări mor anual din cauza poluării cu deşeuri din plastic. China a anunţat deja că de la 1 iunie va interzice oferirea pungilor din plastic de către lanţurile de magazine şi a luat în paralel măsura de a opri producţia sacoşelor din material plastic fin. În ţări ca Germania, Irlanda şi Suedia, renumitele pungi nu mai sunt oferite gratis de câţiva ani. Franţa este singura ţară în care comercianţii oferă clienţilor în schimbul a câţiva cenţi... sacoşe din plastic biodegradabil. În Anglia plasticul biodegradabil a devenit din ce în ce mai căutat, fiind folosit pentru mai multe categorii de pungi cu diferite întrebuinţări - de la cele alimentare până la cele pentru depozitarea gunoiului.

În Marea Britanie cele 21 de mari branduri de retail oferă gratuit, anual, 13 miliarde de pungi de plastic. La acestea se adaugă alte câteva miliarde oferite de micii comercianţi. Conform estimărilor, fiecare sacoşă este folosită pentru 20 de minute. Nu există cifre oficiale ale numărului de pungi utilizate de noi românii. Însă, înainte de a ne întreba bombastic - “Ei şi ce-i cu asta?”... ar trebui să ne amintim cu lacrimi în ochi imaginile de la inundaţiile ce nu ne-au ocolit în ultimii ani... şi de oroarea căldurii ce ne-a topit în vara lui 2007.

Planeta se schimbă!

Text: Monica Dumitrescu, Jurnalul Naţional